Integrare senzorială

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on google
Share on pinterest
Share on vk
Copilul tău reacționează agresiv sau nu știe să-și gestioneaze emoțiile atunci când este atins? Are dificultăți atunci când trebuie să realizeze activități de autoservire (îmbrăcat, dezbrăcat)? Evită să meargă desculț în special pe iarbă sau pe nisip? Sau obosește ușor, în mod special atunci când trebuie să-și mențină o anumită poziție? Înseamnă că ar putea avea dificultăți de integrare senzorială.
 
Fără o bună integrare senzorială, procesul de învăţare este deficitar, copilul nu se simte bine şi întâmpină dificultăţi în rezolvarea şi îndeplinirea sarcinilor de zi cu zi. Integrarea senzorială are ca obiectiv principal facilitarea procesului de învățare astfel încât copilul să devină un adult autonom și integrat în societate. Toate activităţile desfăşurate în cadrul acestei terapii sunt menite să ajute modularea sistemului nervos, să organizeze şi să integreze informaţiile provenite din mediul înconjurător, rezultând răspunsuri viitoare adaptative. Terapia de integrare senzorială ar trebui să fie una din componentele planului complex de intervenţie pentru recuperarea copiilor cu anumite tulburări sau dizabilități.
Avantajele terapiei de integrare senzorială
  • Schimbări semnificative pe partea de comportament (îmbunătățirea comportamentelor de socializare, diminuarea autostimulărilor și stereotipiilor, desensibilizare) 
  • Îmbunătățirea atenției și concentrării pe diverse sarcini 
  • Îmbunătățirea abilităţilor academice şi a autonomiei personale 
  • Progrese semnificative în raport cu obiectivele individualizate privind prelucrarea senzorială
Ce este terapia de integrare senzorială?

Tulburarea de integrare senzorială descrie un sistem de integrare senzorială afectat, în urma căruia rezultă reacţii neadecvate, care influenţează viaţa de zi cu zi a copilului. Creierul nu analizează şi organizează adecvat masa de informaţii senzoriale, astfel încât copilul primeşte informaţii eronate asupra corpului său şi asupra mediului său înconjurator. 

Fără o bună integrare senzorială, procesul de învăţare este deficitar, copilul nu se simte bine şi întâmpină dificultăţi în rezolvarea şi îndeplinirea sarcinilor de zi cu zi. Mulţi dintre copiii cu probleme în integrarea senzorială învaţă să compenseze aceste deficienţe, într-un mod sau altul, dar fără un ajutor profesionist la vârstă timpurie, copilul şi viaţa acestuia vor fi afectate considerabil. 

Teoria integrării senzoriale a fost concepută de către Dr. A. Jean Ayres, terapeut ocupațional din California (SUA), pornind de la ideea că problemele de învățare la copii sunt cauzate de o integrare senzorială deficitară.

 

Pasul 1. Evaluare

Acesta este primul pas: testăm gradul de eficienţă în integrarea informaţiilor senzoriale vestibulare, vizuale, tactile şi kinestezice, planificarea motrică, coordonarea mână-ochi, a reacţiilor posturale şi a motricii oculare. Se evaluează și hiper- sau hiporeactivitatea sistemelor senzoriale, percepţia auditivă şi vizuală, dar şi lateralizarea şi dominanţa funcţiilor cerebrale. 

Diagnosticul se pune în urma observației copilului, a lucrului direct cu el, dar și din discuțiile pe care le vom purta cu părinții. Pe baza acestor teste şi observaţii, terapeutul descrie deficiențele găsite şi planifică terapia propriu-zisă. 

Un copil cu deficiențe de procesare senzorială deseori se dezvoltă neuniform.

Află care sunt care sunt tulburările pe cele 7 sisteme senzoriale: văz, auz, miros, gust, tactil, vestibular și proprioceptiv.

Mai exact, doar părți ale sistemului lui nervos funcționează dezordonat, în timp ce alte părți își fac treaba bine. În această situație, copilul va fi dezvoltat corespunzător pe acele paliere și nepotrivit pe altele. 

 

Pasul 2: Terapie integrare senzorială

Terapia de integrare senzorială implică activităţi care au rolul de a organiza sistemul senzorial prin furnizarea stimulilor la nivel vestibular, proprioceptiv, auditiv şi tactil. Periile, leagănele, hamacele, bilele şi alte echipamente special concepute pentru uz terapeutic sau de agrement sunt folosite tocmai pentru a oferi aceşti stimuli şi a evita comportamentele de autostimulare.

Comportamente precum mişcări motorii stereotipe, învârtitul, agresiunea şi comportamentele de auto-vătămare au fost corelate cu tulburări de procesare senzorială. Fiecare comportament de acest tip interferează cu capacitatea unui copil de a se angaja în activităţi terapeutice.

Ce facem la terapia de integrare senzorială

Ne jucăm! 

Terapia de integrare senzorială, foloseşte unul dintre cele mai puternice instrumente pe care oamenii îl au la dispoziție pentru a învăța – jocul. În cadrul terapiei, jocul este conceput în aşa fel încât să schimbe modul în care creierul reacţionează la atingere, sunet, vedere şi mişcare. 

Iată câteva exemple:
Copilul tău se vreme îndelungată în hamac sau în leagăn și nu amețește?

Terapia de integrare senzorială ar trebui să fie una din componentele planului complex de intervenţie pentru recuperarea copiilor cu anumite tulburări sau dizabilități. 

Toate activităţile desfăşurate în cadrul acestei terapii sunt menite să ajute modularea sistemului nervos, să organizeze şi să integreze informaţiile provenite din mediul înconjurător, rezultând răspunsuri viitoare adaptative. 

Contextul în care terapia senzorială are loc este unul deosebit de pozitiv, bazat pe joc și interacțiune cu stimuli noi, fiind o experiență definitorie pentru copiii care au nevoie de această formă de terapie.